Drept de autor

De la Saferpedia

Drepturie de autor reprezintă un set de drepturi cu caracter exclusiv care reglementează folosirea unei idei, a unei lucrări sau a unor informaţii. Dreptul de autor este reprezentat prin simbolul “©”. Prin corespondenţă, încălcarea dreptului de autor este folosirea neautorizată a materialelor protejate de legile cu privire la dreptul de autor, violând astfel drepturile proprietarului, prin reproducerea materialelor respective sau prin lucrări derivate din acestea.

Conform art. 3 din Legea nr. 8/1996, sunt consideraţi ca autori numai persoanele fizice, dar pot beneficia de protecţia acordată autorului şi alte persoane (fizice sau juridice). În materia dreptului de autor, reglementat în special în Legea nr. 8/1996, prin "autor" se înţelege persoana sau persoanele fizice care au creat opera.

Se prezuma a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusa pentru prima dată la cunoştinţă publică. Când opera a fost adusă la cunoştinţa publică sub forma anonimă sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercită de către persoana fizică sau juridică ce o face publică numai cu consimţământul autorului, atât timp cât acesta nu-şi dezvăluie identitatea.

După moartea autorului, exerciţiul dreptului de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei, precum şi, dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durata nelimitată. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

După moartea artistului interpret sau executant, exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 96 din Legea nr. 8/1996, se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durată nelimitată.

Legea prevede ca autorul unei opere, de orice natură, să deţină dreptul asupra respectivei opere pe toată durata vieţii sale plus încă 70 de ani. Drepturile de autor se moştenesc de către urmaşii legali ai autorului. În cazul operelor realizate prin colaborarea mai multor autori, drepturile de autor expiră la 70 de ani de la moartea ultimului dintre aceştia. În cazul operelor publicate sub pseudonim sau anonimat, dreptul de autor durează 70 de ani de la publicarea respectivei opere. Legea se aplică şi pentru operele create înainte de publicarea legii. În cazul programelor pe calculator, termenul este de 50 de ani în loc de 70.

Dacă după încetarea protecţiei dreptului de autor, o persoană aduce la cunoştinţa publică, în mod legal, pentru prima oară, o operă nepublicată înainte, beneficiază de protecţia echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului.

Legislaţia internaţională

Prin Convenţia de la Berna (1886 şi revizuită în 1971) pentru protecţia operelor literare şi artistice, operele literare şi artistice sunt protejate. România a aderat la Convenţia de la Berna privind drepturile de auror în anul 1926 prin Legea nr. 152/1926.

Potrivit Convenţiei de la Berna nu mai este necesară indicarea faptului că o operă este protejată de drepturile de autor atât timp cât „proprietatea intelectuală a unei opere literare, artistice sau ştiinţifice corespunde autorului pentru simplul fapt că el a creat-o” şi „sunt considerate obiecte ale proprietăţii intelectuale toate creaţiile originale literare, artistice şi ştiinţifice exprimate prin orice mediu şi pe orice suport, tangibile sau intangibile, cunoscute acum sau care se vor inventa în viitor”.

În domeniul lucrărilor digitale se aplică aceleaşi legi ale proprietăţii intelectuale şi drepturilor de autor ca şi pentru toate celelalte creaţii originale. La Geneva, în anul 1952, se stabileşte Convenţia universală privind dreptul de autor În 1961, la Roma intră în vigoare Convenţia internaţională pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune, la care România aderă prin Legea nr.76/1998. Urmează în 1974, Convenţia privind distribuţia de semnale purtătoare de programe transmise prin sateliţi, în 1989, la Geneva, Tratatul privind înregistrarea internaţională a operelor audiovizuale

Ca urmare a dezvoltării tehnologiei, în 14 mai 1991 apare Directiva 91/250/CEE privind protecţia programelor pentru calculatoare; în 1993 intră în vigoare Directiva 93/83/CEE privind coordonarea unor reguli ale dreptului de autor şi drepturilor conexe aplicabile radiodifuziunii prin sateliţi şi retransmisiunii prin cablu

În martie 2002 a intrat în vigoare Tratatul OMPI pentru Dreptul de Autor (WCT) şi în mai Tratatul OMPI pentru Interpretare şi Fonograme (WPPT).

Ambele „Tratate ale Internetului” (cum sunt cunoscute) au fost realizate în 1996 de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale. Astfel este actualizată şi completată Convenţia de la Berna şi se introduc elementele societăţii digitale. Într-o perioadă de 6 ani (1996 - 2002), s-a realizat ratificarea acestor noi tratate de către 30 de ţări, minimul cerut de Organizaţia Naţiunilor Unite, pentru punerea sa în aplicare.

Legislaţia în România

Prima lege privind dreptul de autor în România a fost Legea proprietăţii literare şi artistice şi a intrat în vigoare la 28 iunie 1923. Pe 24 iulie 1946 a apărut o lege privind contractul de editare şi dreptul autorului asupra operelor literare; această lege a fost abrogată parţial la 14 ianuarie 1949 prin Decretul nr. 17 pentru editarea şi difuzarea cărţii. În 1951 a intrat în vigoare Decretul nr. 19 din 16 februarie 1951 privind drepturile de autor privind dreptul de autor asupra operelor susceptibile pentru a fi tipărite; acesta a fost modificat prin Decretul nr. 428 din 13 noiembrie 1952. La 27 iunie 1956 toate aceste acte normative au fost explicit abrogate prin Decretul nr. 321 privind drepturile de autor.

În prezent, în România, dreptul de autor este reglementat prin Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, Legea nr. 285/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Ordonanța nr. 25/2006 privind întărirea capacității administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor și Ordonanța de urgență nr. 123/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe.

Instituţia dreptului de autor este instrumentul de protecţie a creatorilor şi operelor acestora; în România această instituţie se numeşte Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. ORDA este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale din România aflat în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, fiind autoritate unică de reglementare, evidenţă prin registre naţionale, supraveghere, autorizare, arbitraj şi constatare tehnico-ştiinţifică în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor