Furt de identitate

De la Saferpedia
Salt la: navigare, căutare

Furtul datelor personale (de exemplu, nume, data naşterii, numărul cardului de credit) şi folosirea acestora în mod fraudulos constituie furtul de idetitate. Fapta numită şi "Identity theft" constituie infracţiune - Legea nr. 161/2003, Titlul III privind accesul fara drept la un sistem informatic, dar în România nu există totuşi un sistem legislativ complet privind această infracţiune.

În România furtul de identitate este pedepsit conform Directivelor europene in vigoare, şi anume Directiva UE nr. 2007/64/CE.

Cuprins

Furtul în general

Codul Penal al României în art. 208 din Titlul III -Infracţiuni contra patrimoniului- reglementează furtul ca fiind: luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept. Fapta se pedepseşte cu închisoare de la unu la 12 ani. Se consideră bunuri mobile şi orice energie care are o valoare economică, precum şi înscrisurile. Fapta constituie furt chiar dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau deţinerea legitimă a altei persoane. O variantă mai gravă, cu pericol social mai ridicat, prevăzută în art. 209, o constituie furtul calificat.

Scurt istoric

Furtul este incriminat atât de legile penale, cât şi de cele morale. Decalogul, cunoscut şi ca Cele zece porunci din Biblie, prin Porunca a VIII-a, impune simplu: "Să nu furi."

Apar pedepse pentru tâlhărie în coduri de legi vechi (tâlhăria e pedepsita cu moartea în Codul lui Ur-Nammu 2100-2050 i.Hr.). Furtul e referit şi în Legile lui Ehsnunna (cca. 1930 i.Hr.), sau în Codul lui Hammurabi (cca. 1790 i.Hr.).

În vechiul drept românesc existau reglementări detaliate referitoare la infracţiunile de furt şi tâlhărie. Pravilele lui Vasile Lupu (Cartea pentru învăţături, din 1646) şi Matei Basarab (Îndreptarea legii, din 1652), condicile penale ale lui Alexandru Sturza (1826) în Moldova şi a lui Barbu Ştirbei (1850) în Muntenia, conţineau dispoziţii cu privire la infracţiunile contra patrimoniului.

Furtul de indentitate

Furtul de identitate este frauda de a-ţi însuşi datele personale ale altei persoane, în scopul de a fura bani sau de a avea alte beneficii. Furtul de identitate apare atunci când cineva foloseşte informaţiile dvs. de identificare personală (nume, CNP, numărul cardului de credit) fără permisiune pentru a comite fraude sau alte infracţiuni.

Termenul este folosit din anul 1964. Persoana a cărei identitate este utilizată poate suferi consecinţe diferite atunci când el sau ea este responsabil pentru acţiunile agresorului. Furtul de identitate este oarecum diferit de frauda de identitate. Totuşi, termenii sunt adesea folosiţi alternativ. Fraudă de identitate este rezultatul furtului de identitate. Cineva poate fura pe cineva sau informaţii corespunzătoare, fără a comite fraudă de identitate. Exemplul cel mai bun în acest sens este atunci când are loc o breşăîn baza de date.

Furtul de identitate ia mai multe forme. Hoţii de identitate pot închiria un apartament sau obţine un card de credit. Descoperirea furtului se poate afla verificând raportul de credit, conturile bancare sau, în cazuri extreme, atunci când se ajunge la colectări de creanţă.

Tipuri de furturi de identitate

Furtul de identitate se poate divide în cinci grupe:

1. furtul de identitate comercial/de afaceri (pentru obţinerea creditelor);

2. furt de identitate penal (pretind a fi altcineva atunci când sunt suspectaţi de crimă/infracţiune penală);

3. clonarea de identitate (asumarea identităţii altuia în viaţa de zi cu zi);

4. furt de identitate medical (pentru obţinerea de îngrijiri sau medicamente);

5. furt de identitate financiar (pentru obţinerea de diferite servicii);

Furtul prin Internet

Termenul de fraudă prin Internet (conform Departamentului de Justiţie al SUA) se referă la orice modalitate de fraudă care utilizează una sau mai multe componente ale Internet-ului - e-mail, forumuri de discuţii, canale de chat sau site-uri Web - pentru a racola potenţiale victime, pentru finalizarea tranzacţiilor frauduloase sau pentru a transmite profiturile obţinute prin frauda către instituţii financiare sau altor persoane implicate în modalitatea de fraudă".

Una din cele mai periculoase ameninţări la care este supus un utilizator de Internet este furtul de identitate. Atacurile de gen phishing şi hacking, keylogger sau spy-phishing vin de cele mai multe ori prin e-mail.

Metode de evitare a furtului prin Internet

Cea mai bună metodă de evitare a furturilor prin Internet este cunoaşterea pericolelor şi respectarea regulilor. Pentru a se proteja de ameninţări, companiile şi utilizatorii trebuie să respecte următoarele principii:

- să instaleze, să actualizeze şi să întreţină aplicaţiile firewall şi programele de detecţie a intruziunilor, inclusiv a celor care oferă protecţie antivirus şi antispyware;

- să folosească ultimele versiuni de browsere web şi să permită rularea aplicaţiilor de actualizare;

- să manifeste prudenţă la primirea unor mesaje e-mail în care sunt solicitate date privind conturile bancare;

- să nu transmită datele financiare sau personale prin e-mail;

- să nu deschidă ataşamente e-mail primite din surse necunoscute sau care nu prezintă încredere;

- să fie la curent cu ultimele noutăţi din domeniul securităţii IT;

- folosirea de firewall individual şi program antivirus pentru a preveni transmiterea de mesaje e-mail phishing precum şi folosirea de browsere cu toolbar-uri de protecţie;

- implementarea, la nivelul reţelei, a unor sisteme de detecţie a intruziunilor si de protecţie care să permită monitorizarea traficului efectuat pentru a preveni trimiterea şi primirea de mesaje phishing;

- pe serverul gateway, instalarea de aplicaţii firewall, anti-spam şi antivirus pentru prevenirea trimiterii de mesaje phishing, precum şi a unei soluţii de verificare a domeniilor pentru a nu primi astfel de mesaje.

Legături externe

Acest termen se află ȋn stadiu de dezvoltare.
Contribuiti la dezvoltarea acestui termen.